Jocul

  

   "Dragii mei, o sa ma joc odata
    Cu voi, de-a ceva ciudat.”

  (“De-a v-ati ascuns…” de Tudor Arghezi)

Te’am intrebat intr’o zi daca nu vrei sa te joci cu mine. Tu ai acceptat, dar cu o conditie. Eu am ales jocul, tu regulile.Te’am rugat sa mi le spui, dar tu mi’ai cerut sa am incredere si doar sa joc. Si am avut.

Trebuia sa imi aleg piesa care sa ma reprezinte: pion sau regina, iar eu am ales orbeste pionul. Tu ai avut de ales si ai decis sa fii regele.

Am inceput sa ne jucam. Nu a durat mult si mi’ai furat din piese. Dar nici eu nu m’am lasat mai prejos si ti le’am luat pe drept aproape pe toate. Dupa scurt timp, m’ai scos din joc. Mi’ai spus ca sunt regina acum, asa ca am continuat, fiind amandoi de acelasi statut. Te apropiai de mine, dar eu eram mult prea atenta la propriile miscari pentru a le mai vedea si pe ale tale. Fara sa imi dau seama,mi'ai dat sah. Am crezut ca ma vei lasa sa “scap”, ca asta era scopul tau: sa ma faci atenta. Asa ca nu m’am ferit si am inaintat pe partea opusa. Dar nu stiam ca la urmatoarea miscare voi pierde.

Ti’am cerut sa mai jucam o singura data. Dar povestea s’a repetat.

La sfarsitul celui de al doilea joc, te’am rugat sa imi zici regulile. Si tu mi’ai spus ca exista una singura: ca eu sa pierd intotdeauna daca asta insemna ca tu sa castigi.