Durere.

       

 " Daca ar trebui sa aleg intre durere si nimic...as alege durerea."

                             William Cuthbert Faulkner

  

                  Te’ai vazut vreodata in propria oglinda? Te’ai auzit vreodata vorbind? Ti’ai ascultat vreodata sufletul, fara sa implici mintea? Te’ai gandit vreodata prea mult, fara sa implici, in final, si sufletul? Ai strigat vreodata atat de tare, incat vocea ta sa nu se auda deloc? Ai plans vreodata atat de mult, incat ochii sa ajunga sa se usuce? Ti’ai simtit vreodata pielea despicandu’se si refacandu’se in acelasi timp? Te’ai jucat vreodata cu acele minunate culori ale vietii?Te’ai intrebat vreodata de ce existi pana la urma? Ti’ai raspuns vreodata la intrebarile nespuse de nimeni altcineva? Ai gasit vreodata persoana potrivita, la momentul potrivit? Ti’ai amintit vreodata de restu’ atunci cand tu aveai ceea ce ei nu aveau? Ti’a ajuns vreodata umilinta prin care ai trecut? Ti’au ajuns necazurile? Ti’au ajuns problemele? Ti’au ajuns clipele fericite petrecute singur, pierdut in propria constiinta? Ti’au ajuns ranile? Ai simtit vreodata sufletul stingandu’se? Spune’mi, ti’ai simtit vreodata inima batand?  Ti’ai simtit vreodata viitorul prea aproape, trecutul mult prea departe si prezentul mult prea prezent? Ti’ai acumulat iubirea in suflet si apoi ai dat’o si altcuiva? Ti’ai simtit vreodata ura apropiindu’se de tine? Te’ai simtit vreodata pur si simplu un nimeni…sau poate totul?! Dar doare.

L'art...mon art...

 

 

    "Arta nu este ceea ce vezi, ci ceea ce îi faci pe alţii să vadă."

                                       Edgar Degas

Am început prin a’mi scrie amintirile.

Am luat stiloul  in mână şi ţi’am exprimat trăirile mele.

Am închis ochii şi m’am chinuit, pe cât posibil, să ţi’i închid şi pe ai tăi.

Am lăsat frâu imaginaţiei şi am încercat să creez.

Eu eram  artă.

Dar pentru tine, arta eram eu.

Şi ai iubit  această artă.

Ai venerat’o, ai trăit prin ea.

Şi ,la un moment dat, ai inceput să o urăsţi pentru că ea nu îţi oferea atât de mult pe cât îi dădeai tu.

Te’ai dedicat trup şi suflet, dar inima ţi’a fost spulberată în mii de cioburi.

Eu te’am regăsit şi am încercat să ţi le potrivesc la loc.

Dar, vezi tu, ţi’ai adus aminte de trecut şi, din păcate,  te’ai îndrăgostit din nou.

Keep Trying...

 

 "Viata ne invata sa cultivam uitarea ca o masura de consolare a fiintei"

(L.Blaga)

As mai juca un joc numit iubire.

As mai fi inca o data acea piedica in gandirea ta.

As mai incerca inca o data sa vad cum iti reactioneaza inima.

As mai vrea inca o data sa ma ascund in sufletul tau.

Mainile mele iti cer caldura. Corpul meu iti doreste imbratisarea.

Ti-ai mai dori inca o data sa simti pasiunea.

Ai mai vrea inca o data sa lupti pentru ceva.

Te-ai mai adanci inca o data pe o carare intunecata, din care nu exista vreo probabilitate ca vei iesi.

 Ai mai fi inca o data lumina de la capatul tunelului.

Ai mai fi inca o data ecoul ecoului existentei mele.

Ti-ai mai incerca inca o data sansa, iar eu as paria'o pe a mea, punandu'le in acelasi loc.

Dar uitarea este o regula a jocului ce trebuie indeplinita in ziua in care inima mea va inceta sa bata.

Me, myself and I

Sunt fata.

Sunt egoista, altruista, ignoranta.

Sunt pesimista, optimista, indecisa.

Am tupeu si, totodata, am timiditate.

Imi plac oamenii, dar ii urasc in acelasi timp.

Iubesc  arta si tot ce tine de ea.

Iubesc atunci cand incerci sa ma intelegi si nu poti.

Imi place cand ploaia cade pe geam.

Imi place cand sunt afara si ninge.

Sunt iubita.

Imi este frica, groaza de ce se va intampla.

Imi place sa uit.

Imi place sa am amintiri.

Urasc cand aud minciuni si stiu adevarul.

Tind la viata ta, dar nu ma bag peste destinul altora.

Imi place sa fiu ignorata.

Imi place sa rad, sa plang, sa ma satur de mine insami.

Urasc sa spun ca te urasc.

Te plac, te ador, te detest.

Imi plac ochii tai.

Imi place sa iti zambesc.

Imi place cand ma privesti de parca m’ai stii dintotdeauna.

Imi place cand nu esti de acord cu mine.

Imi place sa iti aud parerea.

Mi’ar placea sa crezi ceea ce zici.

Mi’ar placea sa ma crezi pe mine.

Urasc cand te vad ca nu vrei sa visezi.

Traiesc clipa.

Nu ma gandesc la viitor, dar ma gandesc la trecut.

Nu incerca sa ma deduci  acum  pentru ca nu vei putea si te vei pierde.

Visul meu: sa te fac sa nu mai vezi doar fata din oglinda.

Jocul

  

   "Dragii mei, o sa ma joc odata
    Cu voi, de-a ceva ciudat.”

  (“De-a v-ati ascuns…” de Tudor Arghezi)

Te’am intrebat intr’o zi daca nu vrei sa te joci cu mine. Tu ai acceptat, dar cu o conditie. Eu am ales jocul, tu regulile.Te’am rugat sa mi le spui, dar tu mi’ai cerut sa am incredere si doar sa joc. Si am avut.

Trebuia sa imi aleg piesa care sa ma reprezinte: pion sau regina, iar eu am ales orbeste pionul. Tu ai avut de ales si ai decis sa fii regele.

Am inceput sa ne jucam. Nu a durat mult si mi’ai furat din piese. Dar nici eu nu m’am lasat mai prejos si ti le’am luat pe drept aproape pe toate. Dupa scurt timp, m’ai scos din joc. Mi’ai spus ca sunt regina acum, asa ca am continuat, fiind amandoi de acelasi statut. Te apropiai de mine, dar eu eram mult prea atenta la propriile miscari pentru a le mai vedea si pe ale tale. Fara sa imi dau seama,mi'ai dat sah. Am crezut ca ma vei lasa sa “scap”, ca asta era scopul tau: sa ma faci atenta. Asa ca nu m’am ferit si am inaintat pe partea opusa. Dar nu stiam ca la urmatoarea miscare voi pierde.

Ti’am cerut sa mai jucam o singura data. Dar povestea s’a repetat.

La sfarsitul celui de al doilea joc, te’am rugat sa imi zici regulile. Si tu mi’ai spus ca exista una singura: ca eu sa pierd intotdeauna daca asta insemna ca tu sa castigi.

'Cause I'm just a FREE DREAMER

Inchide ochii.E mai frumoasa asa. Plina de ironii uitate, plina de uitari trecute, plina de iubiri pierdute, plina de tot ce inseamana a fost, este si va fi. Iubita de toti si de nimeni. Urata de cei ce cunosc adevarul si totusi traiesc in minciuna. Ascunsa cu toata inima de cei ce nu recunosc cine sunt. Privita cu dispret de cei ce nu s-au implinit. Visata de cei ce se multumesc cu putin. Asteptata de cei ce sufera in tacere. Plansa de cei ce varsa lacrimi in suflet. Implinita de cei ce au cunoscut dragostea adevarata. Uitata de cei ce nu cred ca e cineva care sa se gandasca la ei in fiecare seara. Si, totusi, e mai frumoasa in vis, nu-i asa?!