De data aceasta nu este numai despre tine.

        Lacrimile mi’au cazut pe obraz. Poate eram mult prea egoista. Sau poate era vina mea. Sau poate nu. Ma enervai. Atitudinea ta egocentrista era mult prea mult pentru mine. Eram prea fata in momente  ca astea. Si nu intelegeam de ce imi pasa atat de mult de tine, cand tu, de fapt, cautai numai o jucarie de suferinta. Draga mea, stii acea  chestiuta pe care nu o bagi in seama decat atunci cand ai probleme, ca apoi sa o arunci la cos si sa iti amintesti ca de fapt iti mai trebuie si, in final, doar o pui pe noptiera, pastrand’o pentru alte dati?! Nu iti suna cunoscut, nu?

         Trupul imi este invadat in fiecare por de un gram de parere de rau, de suparare si de durere. De data asta, chiar nu o fac pentru tine. Nu a fost prietenie ceea ce a fost. Nici macar pe aproape. Si poate sa fie considerata o scrisoare de “amor”, un punct al slabiciunii fiinte mele, o rascruce de ganduri,  dar  tu esti mai slaba ca mine. Prietenia inseamna sa alegi, sa fii pus in situatii critice, sa suni, sa vorbesti, sa nu ocolesti . Inseamna sa intelegi . Inseamna sa simti.

         Am zambit odata cu tine, am stat pe scari in lumina palida a neoanelor, tacand, pentru ca intelegeam ce vroiai sa spui. Si tu, poate, ai facut la fel. Pana la un punct. Dar atunci cand te’am rugat ceva, tu ai dat inapoi. Asta nu inseamna prietenie pentru mine.

        Stelele nu scot niciun sunet, dar macar ele au un motiv. Tu nu. Nu imi pare rau ca te’am cunoscut. Imi pare rau ca, la un moment dat, am avut mult prea multa incredere in tine.

        Si eu pot fi la fel ca tine, draga mea prietena, dar eu am ales.

Copile, nu!

Se intampla ca in acest moment sa am nevoie de tine. Se face ca plang acum si ca rad de amintiri. Copile, tu niciodata sa nu imi iei lacrimile de pe obraz. Niciodata. Pentru ca atunci cand mi le vei lua va inseamna ca tu plangi.

Si, tu, copile, sa nu ma acuzi ca plang. Pentru ca vei plange si tu, dar nu cu lacrimile mele.

Dar, vezi tu, te las  sa imi iei zambetul, pentru ca pe acela il impartim. Si vreau sa te vad zambind. Pentru ca daca nu te’as vedea zambind as plange.

Copile, tu niciodata sa nu iti pui vina in suflet si remuscarea in inima, pentru ca ele vor deveni o arma.

Si tu sa nu lasi acea arma incarcata sa iti distruga zambetul si sa faca lacrimile sa dispara.

Tu sa ierti si sa ai inima curata. Copile, sa nu te joci cu propria inima, pentru ca sufletul se va razbuna. Dar tu niciodata sa nu te razbuni pe el, pentru ca atunci se va naste vinovatia.

Incearca sa uiti, copile, cum te’au ranit altii si sa iubesti, pentru ca in tine va inflori iubirea.

Iarta-ma, dragul meu copil, pentru ca te’am facut sa plangi si sa ai nevoie de acea arma incarcata. Iarta’ma ca te’ai jucat cu inima si sufletul s’a razbunat. Iarta’ma ca viata te’a ranit, iar in ea a inflorit iubirea pentru tine prea tarziu si nu la fel de repede ca in sufletul tau. Copile, iarta’ma ca nu am putut spune in cuvinte ca te iubesc si sufletul tau este acum prins…altundeva.

                  

R.I.P

                

     "Adevarul este ca nu exista adevar."

                                    Pablo Neruda

 

In acest moment,as vrea ca Raiul sa vina pe Pamant. Si eu sa zbor. Si el sa ma ia.

Si as mai vrea sa dau de o balanta si sa imi cantaresc amintirile. Si sa vad cat au valorat in viata.

Cred ca mi’as mai dori sa imi vad greselile facute ca intr’un film alb-negru. Si sa plang ca un copil cand realizez ce prostii au fost.

As mai vrea sa stau pe un scaun si sa beau un pahar de Tequila in fata durerii.

Sa acumulez in mine energia buna pe care mi’o transmiti.

As vrea sa iti rad in fata si sa imi bat joc . Asa cum ai facut si tu.

Si, probabil, mi’as  mai dori, asa, sa ma razbun, dar Raiul mi’ar acumula aceasta dorinta, facand’o sa dispara. Dar pamantul nu.

Mi’as lasa trupul sa cuprinda cerul si sufletul sa imi invadeze spatiul. Astazi, ninge pentru mine. Ating delfinii.

Aura mea s’a stins. Si, odata cu ea, si eu.

Mama, am invatat sa merg pe bicicleta acum.

Doar 2...

 "Când nu mai aveam nimic de pierdut, am primit totul. Când am încetat a fi cine eram, m-am regăsit pe mine însămi. Când am cunoscut umilinţa şi supunerea, am devenit liberă."
                       (Paulo Coelho - "Unsprezece minute")

Nu as putea exprima in aceste inofensive cuvinte ceea ce este acum in inima mea.

2 minute mi’ar lua sa iti vorbesc intr’adevar despre mine.

2 minute mi’ar lua sa iti spun ca eu tin la tine.

2 minute mi’ar lua sa ruinez totul, dar tot 2 sa il refac.

2 minute mi’ar lua sa plang. 2 minute sa rad. 2 minute sa stau.

2 minute mi’ar lua sa iti zic «  multumesc ». 2 pentru un probabil «  te iubesc ».

2 minute pentru a’mi face curaj si tot atat pentru a’l pierde.

Si, probabil, mi’ar lua doar 2 minute amarate din viata ca sa te ating. Si 2,probabil, ca sa te imbratisez. Si inca 2 sa realizez asta.

Si, da, acest text dureaza doar 2 minute…