De data aceasta nu este numai despre tine.

        Lacrimile mi’au cazut pe obraz. Poate eram mult prea egoista. Sau poate era vina mea. Sau poate nu. Ma enervai. Atitudinea ta egocentrista era mult prea mult pentru mine. Eram prea fata in momente  ca astea. Si nu intelegeam de ce imi pasa atat de mult de tine, cand tu, de fapt, cautai numai o jucarie de suferinta. Draga mea, stii acea  chestiuta pe care nu o bagi in seama decat atunci cand ai probleme, ca apoi sa o arunci la cos si sa iti amintesti ca de fapt iti mai trebuie si, in final, doar o pui pe noptiera, pastrand’o pentru alte dati?! Nu iti suna cunoscut, nu?

         Trupul imi este invadat in fiecare por de un gram de parere de rau, de suparare si de durere. De data asta, chiar nu o fac pentru tine. Nu a fost prietenie ceea ce a fost. Nici macar pe aproape. Si poate sa fie considerata o scrisoare de “amor”, un punct al slabiciunii fiinte mele, o rascruce de ganduri,  dar  tu esti mai slaba ca mine. Prietenia inseamna sa alegi, sa fii pus in situatii critice, sa suni, sa vorbesti, sa nu ocolesti . Inseamna sa intelegi . Inseamna sa simti.

         Am zambit odata cu tine, am stat pe scari in lumina palida a neoanelor, tacand, pentru ca intelegeam ce vroiai sa spui. Si tu, poate, ai facut la fel. Pana la un punct. Dar atunci cand te’am rugat ceva, tu ai dat inapoi. Asta nu inseamna prietenie pentru mine.

        Stelele nu scot niciun sunet, dar macar ele au un motiv. Tu nu. Nu imi pare rau ca te’am cunoscut. Imi pare rau ca, la un moment dat, am avut mult prea multa incredere in tine.

        Si eu pot fi la fel ca tine, draga mea prietena, dar eu am ales.