sâmbătă, 28 mai 2011

Copile, nu!




Se intampla ca in acest moment sa am nevoie de tine. Se face ca plang acum si ca rad de amintiri. Copile, tu niciodata sa nu imi iei lacrimile de pe obraz. Niciodata. Pentru ca atunci cand mi le vei lua va inseamna ca tu plangi.
Si, tu, copile, sa nu ma acuzi ca plang. Pentru ca vei plange si tu, dar nu cu lacrimile mele.
Dar, vezi tu, te las  sa imi iei zambetul, pentru ca pe acela il impartim. Si vreau sa te vad zambind. Pentru ca daca nu te’as vedea zambind as plange.
Copile, tu niciodata sa nu iti pui vina in suflet si remuscarea in inima, pentru ca ele vor deveni o arma.
Si tu sa nu lasi acea arma incarcata sa iti distruga zambetul si sa faca lacrimile sa dispara.
Tu sa ierti si sa ai inima curata. Copile, sa nu te joci cu propria inima, pentru ca sufletul se va razbuna. Dar tu niciodata sa nu te razbuni pe el, pentru ca atunci se va naste vinovatia.
Incearca sa uiti, copile, cum te’au ranit altii si sa iubesti, pentru ca in tine va inflori iubirea.
Iarta-ma, dragul meu copil, pentru ca te’am facut sa plangi si sa ai nevoie de acea arma incarcata. Iarta’ma ca te’ai jucat cu inima si sufletul s’a razbunat. Iarta’ma ca viata te’a ranit, iar in ea a inflorit iubirea pentru tine prea tarziu si nu la fel de repede ca in sufletul tau. Copile, iarta’ma ca nu am putut spune in cuvinte ca te iubesc si sufletul tau este acum prins…altundeva.
                  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu