"Just living is not enough... one must have sunshine, freedom, and a little flower. "
Hans Christian Andersen
Iti promit
ca atunci cand voi fi mare, singurul motiv pentru careu care voi veni o data
aici e sa iti scuip in fata pentru toate lucrurile pe care le-ai facut toata
viata . Nu voi avea regrete
sa te contopesc cu pamantul si sa ma rog cerului sa iti ia mintea pentru ca
sufletul e dat deja altcuiva. Boala infecteaza mai intai inima, apoi se
raspandeste fizic in tot corpul si mai apoi te acapareaza. Tu ai declasat
aceasta boala si mi-ai furat cea mai importanta fiinta, apoi ai inlocuit’o
purtandu’te ca un idiot. Nu ai inteles adevaratele motive ale urii mele ;
traiai pe un drum de pe care nu puteai iesi, reprosand tot ceea ce vroiai tu.
Cuvintele noastre nu aveau rost pentru tine, gesturile erau ignorate, noi eram
animale sechestrate in casa, de unde posibilitatile nu ne lasau sa iesim. Erai
un animal tu insuti, un comportament de porc, de taur turbat si de toate
animalele murdare, care nu pot gandi, toate la un loc. Nu erai nimic mai mult.
Te’ai nascut din mana raului si ai parcus viata cu el tinandu’te de mana. Ai
avut sufletul dat si nimeni sau nimic nu te putea lua de la el. Ai facut ca tot
ceea ce era mai frumos sa dispara, nimic nu mai putea sa fie bucurie, daca tu
nu erai bucuros.
Iti promit, inca
o data, ca atunci cand voi fi mare, daca voi mai trai, viata ta va fi un
calvar, iar eu voi fi asezata pe banca si ma voi bucura de spectacol. Si iti
mai promit ca daca vei mai face rau fiintei, vei simti si tu acelasi rau. Aceasta
nu este o amenintare, este o promisiune.